l'attesa
L’ ATTESA Comme è brutte non tenerte vicine, vulesse sent’ a voce toia almene ca me dicesse, non t’arraggià’ ‘e avè pacienza, non me siente, ma sto ccà. Pecchè nun putimme arrovuglià ‘o tiempe , o spazie e ‘a luntananza e ne facimme na sola mappanza e accussì eliminamme li distanze. si ‘o sace , nun se po’ realizzà ‘ e nu currive ca nun tene nu calmante ‘e sule fantasia ca vola pe’ l’arie senza se fermà scitete, sasà, guardete attuorne, ca nce pienza a fà. Ti è accuntentà sule ‘e na parola doce scritta luntane luntane assaje a chi tene due uocchie belle appassuniate ca riescene cu tanta grazia a farte sule suspirà.